Era o zi ploioasă
Întorcându-mă acasă
Mașina m-a condus
Spre tine
Spre mormântul tău...

Aș putea oare să uit cât de mult
îți plăcea ție ploaia?

Marmora albă și udă
A mormântului tău
Strălucea la fel ca zâmbetul tău

Fiecare picătură
Sărea să mă îmbrățișeze

Am văzut cât de fericită erai
Dar am și auzit
Spunându-mi limpede:

Mergi acasă copile
Plouă
Și tu nu ai umbrelă


My mother

It was a rainy day
Driving back home
The car steered me
Towards you
Your grave...

Can i ever forget
How much you liked the rain?

The white
Wet
Marble of your grave
Sparkled like your smile

Every falling drop
Bounced to embrace me

I could feel you, and
how happy you were
But I could also hear you
Say this
Very clearly

'Za Bachiya baraan de (Go my child, it's raining)
and you don't have an umbrella'

autor Ata Khan, Pakistan