Toamna-și înbracă straiul de aramă,
Apoi sfioasă-și dezvelește nurii,
Înprăștie în jur fiori de teamă,
Lin rezonînd cu legile naturii.

Un an în plus,la vîrstă intervine,
După o vară blîndă și plăcută,
Văzînd cum frunza pendulând se ține,
Într-o natură parcă abătută.

Copil fiind nu simți că timpul zboară.
Pașii existenței,îi susții visând,
Toamne tot vin,se-adună,te-nconjoară,
Ajungînd să vezi copiii tăi crescând.

Când vîrsta se așterne peste tine,
Înțelepciunea nu-ți mai folosește,
Anii se sting, nimic nu te reține,
Puterea-ți scade,trupul se chircește.

Aștepți cu resemnare iarna vieții,
Te bucuri de cei tineri,cazi pe gânduri,
Trăiești torcînd din anii tinereții,
Sfîrșindu-te,închis în patru scânduri.