agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2500 .



una două
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [George Vasilievici ]

2009-04-10  |     | 



Deasupra noastră adâncurile....
Privesc în ele ca-ntr-o fântână
Fără fund.

În față doar capete umane
Capete vii judecând după agitație
Sunt capetele noastre pe care cineva
Le duce pe câte o tăviță de aur și le oferă
Unor femei necunoscute

Oriunde aș întoarce privirea
Ea se lovește de lumina din ochiilor
altui cap.

Închid ochii și îmi apare
În față prin-năuntru chipul
vreunui cunoscut
trăgând după el un sentiment ce mi-a
răscolit mațele cândva
în ordinea corectă.
Cicălitoarea intuiție.

Un sentiment din care poți urla
fără să îți vină și nu minți.
m-am întâlnit cu cealaltă
parte din mine când deschizând
în cele din urmă gura s-a așternut
tăcerea.

A fost un accident pe fondul oboselii

A adormit și a intrat pe contrasens
Unde eu circulam regulamentar.

Nu se poate spune dintr-o privire
Cine în cine a intrat. Au încăput ei
Doi numai într-unul.

Știind asta despre ei
Trupul devine un sicriu
Din carne și sânge.

Așa se manifestă moartea
Cât timp suntem în viață

Ca și cum te întâlnești
cu noaptea pe stradă,
ziua-n amiaza mare
ea fiind acolo mereu în spate.
Aș vrea să vină întotdeauna
După ce adorm dar nu se întâmplă asta
Niciodată. Și carnea se face lemn
Lăcuit.

Așa scufundat în propria-mi carne
Cu mâinile pe piept în formă de torpilă
Sicriul îmi intră în piele ca și cum el ar
Fi cel mort și îngropat în cadavrul.

Cel îngropat este groapa.
Oricum moartea va fi la fel de
Lugă precum viața în care printre altele
Până și ea moartea își trăiește liniștită
Viața și uneori se mai face dispărută
și ne îngrozește pe toți.

Tu! Ce vrei să faci o-ntreabă
O jumătate pe cealaltă.

Ce mai contează vom fi îngropați
Fără capete fără tup
Tot în mine îmi voi găsi loc de veci.
Nu pot să nu mă gândesc la cap. Măcar
El să prindă o noapte pe cinste în companiile
Domnișoarelor frumoase.


Cele două prezențe electrocutează
Păpuși în degrigoladă cu sforile de
Meșină topită își târăsc picioarele și
din gură le curge tot ce nu au avut curajul
Să spună. În ochii lor se vede
Cum se
Mișcă treaba. Că una două moartea
se împrumuă de la viață
cu cât are nevoie.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!