prin sângele tău încrustat cu celule mov
placat cu pietre swarovsky
fac autostopul și nimeni nu mă vede
nici măcar eu nici măcar autostrada
nici măcar tu nici măcar noi

de câte ori încălcăm linia continuă
din boscheți apare un milițai bulversat de europa
privesc înainte înapoi la stânga la dreapta
încerc să-mi dau seama pe cine vrea să oprească
viața mea o curvă la 36 de ani distanță în timp
gândurile mă trag de ochi în inima ta
târâș prin versuri pierdute în teorii mă ucizi


profitori de ocazie ascunși după stele
soarele și luna se fugăresc într-un preludiu continuu
autostrada se îngustează în capilare roase de timp

mă descalț de picioare găurite în tălpi
mă dezbrac de trup și de tot ce am trăit cândva
mă dezbrac de mine și numai de tine rămân

extaziat la umbra femeii frumoase leșin
mă preling prin versuri sangvine gustate nocturn
o văd așa cum e și e destul de frumoasă

asfaltul mă îmbie la masă într-o celulă abstractă
sucuri gastrice cu arome de cer îmi macină creierul
o mașină de tocat trece gonind iubiri interzise
iubita nedivorțată bea cafea cu ploaie și fumează
l-a iubit se pare cândva ,,dar numai profund literar''


fata morgana despuiată de toți neuronii
abscons își așteaptă clienții...
stă să plouă stă soarele să se nască
cerul se întreabă de mai e dumnezeu la locul lui

lumea se vede altfel de sus
femei de moravuri ușoare înțepenite în intersecții
îmbie clienții nu cu versuri ci cu carne vie
bișnițari pe la colțuri îndeamnă la chilipiruri
șmenari doldora de foi de ziare uitate prin trenuri
semafoare defecte vor reparații în ambulator
pe o venă accident vascular cu un singur mort
pompierii încearcă să-i stingă inima arsă
descarcerarea îl scoate din trupul femeii
paramedici invizibili încearcă resuscitarea
cineva sare de la etajul 36 înscenând un cutremur
două focuri de armă se aud pe o venă îngustă
câțiva copii trag marihuana dintr-un carpați
ascunși în plămâni fibroși după ghena ruginită
doi moși și o babă fug numai cu ce au pe ei
cică s-a anunțat viitura pe artera principală

trăim în cangrena opacă a sângelui nostru
iubirea ta mă acoperă ca o plasmă nevralgică
fac autostopul și nimeni nu mă vede
nici măcar eu nici măcar tu nici măcar autostrada

milițai cu chipiuri ca oala de noapte opresc cuvinte
încătușîndu-le în dezacorduri gramaticale
dau amenzi și zâmbesc anunțând cod roșu:

încă un don quijote a evadat în viață acum 36 de ani!