frate de trei surori aplecat la coasã
a gãurit noaptea cu bormaºina
s-a alungit în întunericul foºnitor cu silabele numelui
ºi-a prins cãmaºa cu nituri
a îmbrãcat-o aºa sã parã cã vine în zbor
la pruncii smulgãtori de lapte
unde se aºeazã toþi în jurul mãmãligii
ºi nimeni nu mai întreabã cine a mestecat-o

cerul era un câmp cotropit de cocoaºe pufoase
prin care aluneca tãiºul precum
degetul sãrbãtoritului în tortul cu friºcã
de atunci îl vede acolo sora mai mare
arbaletã de nervi
cu pumnii inchisi si cu bratele strânse

cu oasele scufundate în spaime pân'la genunchi
ca o canalizare de oraº pustiit
cum aruncã peste lume
bulgãrii de pãmânt ai asfinþitului

îngerul a cãsãpit iarba ºi a strâns-o în clãi
surorile mici îi ascund portretul sub perne
sã nu-l mai plângã maica