Te plimb preț de un cântec,
pe bulevardele din semnul întrebării,
cu câteva conștiințe
crescute pe floarea de colț,
între masa de prânz și cină.

Poposim în fața unei candele
să-ți termini îmbucătura de lumină
și o luăm la pas
pe o străduță îngustă,
de privighetori.

Urci pe scaunul
suflat cu argint
și-mi zâmbești blând:
data viitoare conduc eu.