după amiază în Cișmigiu




Moto:
“Sufletul își păstrează puterea atât timp cât nu se abate spre lucruri care-i sunt străine sau care nu-i sunt pe măsura valorii sale.”
Hadewijch din Brabant, mistic medieval


rupt de sine
întors cu privirea în ego mineralul focus
el în fața mea keter
închide pleoapă după pleoapă
tot atâtea lumi un iris deschizând
câte plăsmuiri diluate de anestezia
celui viu când irumpe

și mersul acesta pe vârfuri
goală în conturul de lumină
pixeliberare

cuvintele îți beau sângele
smalțul alb
un pahar gol
la celelalte mese bărbații singuri



(3 martie 2009)