acordajul dragostei

dragostei noastre
doar eu îi pot fi bun interpret
contractul fixat cu tine prevăzând
că tot mai sigur pe-al meu meșteșug
de reglat rezonanța
multor percuții corzi claviaturi tuburi
îți voi deveni partener numai ție
solista vieții mele

pentru concertul cameral
îți acordez întâi și-ntâi vioara
ca să plimb tactil undele sonore
dinspre încăperea ei
creând astfel atmosferă
în acustica unui splendid scherzzo
unor trupești sunete instrumentale
ce le văd ieșind viu dinăuntru

să fie necruțător bătute
pe rând toate clapele
să urle sacadat
tuburile de suflat
iar bemolii și diezii
armonicii coastelor tale
de femeie insistent sărutată
să-mi intre-n plex când plec
deschizând vena mea aortă
injectându-ne auzul
cu un ecou mental
ce-l aud și-l reproduc fidel

nu-n simple cântece
de joc săltăreț
distribuite ca mici roluri
muzicanților la nunți
ci-n transa ce-o trăiesc
transfigurat pe-o camerală scenă
dragoste a mea
te păstrez
te dezmierd și-ți ascult
cântarea eternă