Stafia mortii nu te atinge
si nici nu te loveste cu coasa nicio muta doamna in negru,
calau cu fata acoperita...
Timpul zboara pe langa tine ca un fulg luat de vant;
nu te incrunti,
nu te sfiesti,
nu te intristezi,
si nu te atinge niciun rau,
nicio durere...

Tine-ma de mana!
Tine-ma la pieptul tau!
Pune-ti masca de inger, demonule!
Pune-ti sange in buze, mortule!

Telurica fiinta, atat iti cer sa fii
Din lut sa incepi a exista
si in lut sa te transformi
Sa razi, sa plangi ca orice trecator evanescent
Sa mori apoi cu viata si cu moartea-n suflet

Dar, ce esti tu?
Esti drac cu chip de om?
Mefisto trist si frustrat?
Ce cauti tu aici...
in lumea ce cunoaste patimi si dureri
mai aprigi ca in Iad?

Acopera-ti ochii cu palmele
caci lumea ce o vei cunoaste
e pura cum noroiul este
e blanda cum e vantul
e dulce asa cum e pelinul...
Noi ne inchinam la bani si superstitii
si credem in hazard
ucidem binele din radacina
biciuim adevarul si mangaiem tradarea...
Noi suntem oameni si iubim pacatul..