Sub cerul de mai , se plimbă
Cu trupu-i subțire, cu pas de felină…
Singura urmă, e un parfum
Ciudat și dulce, de dragoste oarbă.

E aceeași ce trece, zi de zi,
Pe aceeași stradă, același oraș,
Când trece , în inimă-mi lasă
Urme însângerate de pași.

Iar eu ,făptură de lut,
De-a pururea mut și slut.
Cu mintea-mi pierdută demult,
O aștept și eu ca omul de rând.

Cu privirea-mi tremurândă,
Iar inima-mi vibrând în gât
Apetisantă , dulceagă ca fructul oprit
Ea trece agale, cu pasul grăbit.

Dar timpul , codoașă vicleană
Venin mi-a picurat pe rană.
Lăsând-o să intre, rău am făcut
Cu ea în suflet, pe veci sunt pierdut.