de când trăiești în singurătate
de când Îngerul te doare
șuvițele franțuzești te mângâie melancolic
pe fruntea ce așteaptă un sărut


aripile ca și mâinile
uneori îți dau senzația de zbor
și de vrei să-ți urmezi visul
să facem ceva să nu te mai doară Îngerul!


cândva ai pictat pe o coajă de copac
după asta ai pictat frumos viața ta
numai că nu ai reușit să conturezi un personaj
numai că acum Îngerul durut te are numai pe tine


sunt și eu pe aici
mă plimb pe aleile nemăturate ale vieții și tot aștept trenul de care vorbim!