mai aproape de zid ne întâlnim mai însetați
sau e fumul
un accident un incediu în clădirea goală
însă nu ne facem griji
nimic nu pierdem nimic nu adunăm pentru azi
avem suflet îndeajuns
o absență într-un contur de cretă
câteva nopți când ne căutăm furibunzi
și alergăm pe bulevardul în ceață
ca hoții de fructe

ochii ni se închid pe jumătate
vedem interdicția
o ungem lent pe felia de pâine mușcăm
topim totul sub limbă

așa este realitatea noastră o copilă închisă
în dulap
să nu fie martor să nu vadă flăcările
sau ochii înroșiți de plâns
bate din picior rupe cordoanele
tace

până la bulevard este numai o aruncătură
știe
nu are nevoie de curaj pentru a traversa
lucrurile simple
își arde singură hainele prea largi furia
doar zălogul la gură îi rămâne
și câteva firimituri pe podea