să te atingă de ispită!
carnea ta să tremure
în veci!
ochii tăi să fie reci
la zi!
tu tot o stalactită
în peștera ce-ți dă fiori
și-ți răsucește vrerea-n
faptul serii
demonii să-ți ceară
să fie numai seară
cu umbra peste fire aruncată
să poți păși furiș
să bați la ușa vrerii
înc-o dată
mereu să bați și să răzbați
în inima plăcerii!