trebuie să recunosc că echivalentul lui este un coktail în care timpul scrie mesaje cu prafuri de hell... el a venit să schimbe ceva esențial în mine. puțin câte puțin... și mi-l imaginez, optimist, dar și nostalgic, într-un laborator din Lausanne, îmbrăcat în halat ultramarin, așteptându-mi sufletul și gândul... să-mi prezinte echipa Blue Brain și să admirăm harta digitală a cortexului cerebral!
trebuie să recunosc că va reuși să-mi pună papucii tradiționali japonezi „geta”, să-mi vândă ceainice și biscuiți cu scorțișoară... și mi-l imaginez, optimist, dar și nostalgic, la o masă cu scaune colorate din plastic transparent, așteptându-mi sufletul și gândul... să-mi țină o lecție despre noi, în șoapte... să-mi declare iubire, pe roata care-o face luna, și să cădem într-o mireasmă de fructul pasiunii și mentă!

23 ianuarie 2009, 00:37
pentru George