agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3297 .



Ganduri despre revista Epigrama
poezie [ Epigramă ]
nr. 46

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [GheorghePatrascu ]

2009-01-21  |     | 



OBSERVAÞII ȘI NEDUMERIRI
Media nivelurilor celor trei interviuri realizate de George Corbu cu mari personalități ale culturii, publicate în revista “Epigrama” nr. 46, dec. 2008, se situează la nivelul la care am am fost obișnuiți de mult. Cu excepția lui Petre Cioclu, căruia câțiva mari epigramiști români, precum George Penciu, George Corbu, Marian Popescu, i-au trimis creațiile în Israel, dovedesc că nu cunosc epigrama contemporană românească sau de aiurea, iar criticul literar Liviu Grăsoiu spune că nici nu este interesat să o citească. Distinsul critic situează epigrama printre “nobilele inutilități”.
Madeleine Davidsohn, dentistă și scriitoare în Israel, aduce contribuții importante la încadrarea epigramei. “Cred că epigrama este o specie literară mai mult decât un gen literar, pentru că, în majoritate, epigramiștii s-au ocupat și de alte genuri literare, cum ar fi poezia și proza.” O opinie absolut originală, până acum era acceptată clasificarea clasică, după care atât poezia, cât și epigrama, fac parte din genul liric.
Petre Cioclu, (desigur nume literar, nu se cunoaște numele din Israel), prezent cu o epigramă în Antologia Epigramei Românești”, 2007, dă răspunsuri pe trei pagini și îl pune la punct pe George Corbu, pe bună dreptate: “Cred că trebuie să evităm de a spune că este o simplă specie literară, cum sună întrebarea, având o nuanță denigratoare.” La întrebarea Ce relație există între public și epigramă? scriitorul și-a amintit de recitalurile organizate de Mircea Trifu la sala Dalles, plină cu un public cunoscător. Dacă ar fi trăit și azi în România, presupun că ar fi răspuns: “Care public?!”
Trebuie să ne așteptăm și la alte interviuri realizate cu personalități din diasporă. Și eu am un prieten plecat de mulți ani în Israel, Kaufman Miron, care în liceu făcea epigrame colegilor. Ba făcuse și una la adresa poeziei moderniste:
Zaiafet sau temenea
Tot așa asemenea
De-i parizer sau salam
Hololulu baby! Ham!
Media epigramelor din acest număr se situează ceva peste cea a numerelor precedente, mai ales prin prezența câtorva epigrame noi și foarte bune. Dar...
Tocmai ultimul vers de pe coperta I se citește “Și mi-au lúat agonisealá.” Luá are două silabe, cu accentul pe a doua: lu-a, lu-at, lu-ași, lu-ai, lu-am, lu-ă, lu-ați. A spus-o chiar și G. Olteanu în plenul unei ședințe a Clubului Epigramiștilor Cincinat Pavelescu, găzduită de o sală a vechii Politehnici, de față fiind și Redactorul șef, și Secretarul de redacție, și Directorul revistei.
Tot pe prima copertă a fost inclusă și epigrama:
Americii după alegerile din 4 noiembrie 2008
Dacắ schimbarea e parola,
Culoarea dacă e creola,
M-aș bucura de, sub Obama,
Ar înflori și epigrama.
Oare în ce categorie se încadrează: este madrigal, satiră, umor absurd, sau numai o descoperire a unei noi rime la epigrama?
La REDACÞIONALE, doamna Elis Râpeanu reamintește că la Concursul Național de Epigramă “Mircea Trifu”, ediția a IV-a, participările se trimit “Cu motto, pliculeț pe care se scrie motto-ul” ... În urmă cu opt decenii, Academia Română a stabilit să se scrie moto, cu un singur t. Cum de n-a aflat și doamna Profesor Doctor ?
La SELECÞII, pagina 9, sunt selecționate cinci creații din volumul “Un zâmbet de peste ocean”, printre care catrenul
Mie-mi plac copiii
De când mă știu, copiii-mi plac,
Să-i mângâi, să mă joc cu ei,
Să-i dau în scrânciob, călușei,
Dar cel mai mult... să-i fac.
Autorul ne spune direct ce îi place și nu este de condamnat, și Cel de sus ne-a recomandat aceeași treabă. Totuși mie mi-a plăcut cum a făcut-o Vasile Langa, epigramatic:
Unui tehnolog cu mulți copii
-Te-ntreb pe tine, om mai cult
Ce și-a-nsușit pedagogia,
Îți plac copiii-atât de mult?
-Copiii nu, tehnologia.
Concursul cu tema “Nu aduce anul ce aduce ceasul” a fost câștigat de:
Clasei politice i-a sunat ceasul
Le spargem în noiembr’e cârdășia,
Căci prea de tot au îngroșat obrazul,
Curmăm în ceasul ultim agonia,
Trăim la-ntâi decembrie extazul!
Nu are poantă, este plină de avântul revoluționar pe care îl aveau poeziile din anii ’50 ale lui Dan Deșliu & comp. Ar fi interesant de aflat dacă autorul își păstrează extazul și după întâi ianuarie. La acest concurs sunt și câteva epigrame cu poantă și bune, cum este:
O boală grea, cu moartea soră,
De-un an îl chinuia. Târziu
L-au operat și, într-o oră,
Știau... măsura la sicriu.
La pagina 13 este o epigramă atât de des publicată, încât mă întreb dacă o fi antologică, ori pagina este cu ghinion?
Turistul la Bușteni
Doar vârful “Omul” vrea să-l vadă,
În rest mai toate rece-l lasă,
Căci “Babe” vede-oricând pe stradă,
Iar “Urlătoare” are-acasă.
ANCHETA “EPIGRAMEI” este tipărită cu caractere mult mai mici decât interviurile, cu toate că autorul enunță câteva probleme de acută și tristă actualitate.
Revista realizează un progres prin publicarea epigramelor premiate la trei concursuri din afara revistei și Bucureștiului. Concursul organizat la Chișinău a fost arbitrat de Mihai Cimpoi, președinte, președinte și al scriitorilor din Republica Moldova, și de bunii epigramiști Gheorghe Bâlici și Ion Diviza, membri. Concursul separat, pentru basarabeni, a fost câștigat de:
Drumurile partidelor în campania electorală
Se critică, își dau coate, (8 silabe)
Nu mai încap pe continent,
Până când drumurile toate (9 silabe)
Se întâlnesc în Parlament.
În primele trei versuri abundă disonanțele, versul 3 are o măsură în plus. Este inexplicabilă această alegere făcută de trei cunoscători ai prozodiei, o proastă și încurajatoare pildă față de cei care scriu la fel, și o nedreptate față cei care au trimis epigrame de valoare, precum:
Semaforul corupt
Stricat din timp un semafor,
Îl minte rău pe trecător:
Pentru-adevăr e roșu-ntruna
Și verde, așteptând... minciuna!
La pag 17 o înțepătură pentru diasporenii
SORIN OLARIU, CONSTANTIN COLONESCU, LAURENÞIU ORÃȘANU, OVIDIU CREANGÃ, VALERIU CERCEL
Ei beau, mănâncă-s ghiftuiți,
Delicatese – un morman.
Și nouă ne trimit – ghiciți!
“Un zâmbet de peste ocean”.
Trei versuri în ritm iambic, al patrulea amfibrah.
La pagina 24 întâlnim o epigramă apaținând unui autor căruia revista ieșeană i-a recomandat să-i trimită creații demne de renumele său. Revista “Epigrama” nu i-a recomandat nimic, la Slatina se organizează renumite concursuri, se fac invitații... ( O fi adevărat că la concursul din 2008 au participat 13 autori, ori o fi un zvon? )
Vecinei de la etaj
Apărută de-astă toamnă,
Stă deasupra mea o doamnă.
De aici ispita vine:
Ce n-aș da să stea sub mine!
Nu trebuie să o înțelegem după sensul direct, care ar avea succes în ziare sau la prieteni. Poanta este subtilă: vecina folosește saboți și organizează și dese petreceri cu hore și sârbe, astfel că în scurt timp i-a provocat autorului un stres puternic, “ispita” este de fapt o dorință de răzbunare. Își imaginează că vecina ar locui dedesubt, iar el ar aduce măcar o formație de călușari.
La TOP EPIGRAMA, o realizare răsplătită cu 7 puncte:
Priorități masculine
Bărbații-n “love” nu-s campionii,
La ei, precum lăsata Domnul,
Întâi se-ndrăgostesc hormonii
Și mai la urmă “corasonul”.
Strădania de a găsi o rimă nouă la Domnul a fost răsplătită cu vârf și îndesat, deși la citire ai prefera corasomnul sau somnul.
Tot 7 puncte a obținut
Către guvern
Dac-o țineți tot așa
Cu scumpirile,
Mai lărgiți - părerea mea –
Cimitirele.
Scumpirile nu rimează cu cimitirele, (nedeclinate arată scumpiri / cimitire) însă ar putea rima cu cimitirile – părerea mea – dacă s-ar da o “Ordonanță de urgență”!
La același TOP, aflăm că în etapa a treia Clubul umoristic “Hohote” – Tg. Jiu a fost apreciat cu 7 puncte, pentru o epigramă acceptată de juriu deși “a fost primită după încheierea ediției”. Este un merit trimiterea după încheierea ediției, sau s-a ținut cont că și acolo se organizează concursuri?
NOTE... CRITICE, topul noilor apariții editoriale, își dovedește utilitatea în acest număr. După citirea la pag. 8 a celor șase epigrame selecționate din volumul Ion Pogorilovschi: Alexandru Surdu: Viața și opera în 70 de epigrame, situat în fruntea clasamentului, îți poți da seama ușor de calitatea celorlalte volume și nu mai regreți că nu ai de unde să la procuri. Totuși, dacă ești în posesia culegerii “Stirpea lui Păstorel”, n-ai cum să înțelegi după ce criterii s-a întocmit clasamentul. Între epigramele situate în vârful topului nu este nici una care măcar să se apropie de o epigramă antologică, pe când în culegerea ieșeană sunt și epigrame antologice.
Rămâne un mister de nepătruns pentru muritorii de rând.
La pag. 30 i-am aflat autorul unei poante pe care o știu de cel puțin 50 de ani: “Afară ninge liniștit, și-n casă-arde-v-ar focul!”
S-a scumpit iar gazul
Cu frigul nu-s obișnuit,
De-aceea-mbrac cojocul,
Când ninge-afară liniștit...
Și-n cas’ arde-v-ar focul!
La aceeași pagină se găsește o descoperire importantă și utilă:
Aprovizionare de iarnă
Va fi, spun și semnele,
Ger de crapă lemnele,
Și apoi, ce mai noroc!
Numai bune pentru foc.
Până acum se știa că iarna crapă pietrele de ger, iar lemnele vara, de căldură.
La pag. 35 aflăm unde duce pasiunea:
Puterea pasiunii
Se vrea și insul scriitor
(Cu orice preț, chiar fără har)
Și-o dovedește cu umor...
Involuntar!
Aparține unui autor al mai multor volume de proză și poezie, care a scris că pentru Domnia sa epigrama constituie o joacă. Păcat că nu o joacă serios. Primele două versuri sunt cuminți, lineare, nu ajută cu nimic poanta subțirică, ba dimpotrivă.
Un catren care a găsit loc la pagina 37:
Discuții în casa săracului
Fă nevastă, vezi copilul,
E murdar ca și asfaltul.
Ce făcem? Îl mai spălam,
Sau mai bine facem altul
În afară că ar fost bine să aleagă între făcem și facem, copilul nu poate rima cu spălăm, oricât ar fi de murdar. Autorul mai are 10 astfel de rime, publicate într-o antologie prefațată de Președintele UER și elogiată de multe personalități, astfel că își așteptă și ele rândul.
În sfârșit, tot la pagina 37 întâlnim:
Remaniere de cadre
Când răspund aceluiași îndemn,
Chiar dacă-i mare focul sub stindard, ( 10 silabe )
Se mențin în funcții și nu ard ( 9 silabe )
Foarte multe... capete de lemn.
Versul 2 este iambic, celelalte trohaice. Se putea evita greșeala, dacă în loc de dacă ar fi fost de.
Trimisesem și eu o replică la o recenzie festivistă făcută unui volum slab. Nu a încăput din cauza interviurilor care ne învață ce este epigrama. Poate că în viitor se va găsi și o personalitate care să dea o rețetă de preparat epigrame, pentru cei care nu se descurcă. Degeaba află mereu oamenii ce este, dacă nu li se spune și cum se face.
Mircea C. Dinescu.


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!