merg prin parcul catedralei merg pe diagonală
ecaterina țupăie în jurul meu
râde cum pot să mănânc din ambalaj cartofii așa
fără să pun mâna pe ei
ce igienică ești îmi râde în față ecaterina
ha ha de parcă te-ai născut în mcdonald’s
și îmi arată mâinile sale fripte
în secția cartofi
a restaurantului
și trece la tema iubirii
și trece la tema lecturii
la cenaclu
dudu ia cu împrumut cărți și ne dă nouă zice
dar știi cum dudu își vinde ziarele
zic nu
mă opresc să mă conving
asta e vocea mea
sub manșetele astea negre e multă căldură
dar unde sunt eu
îmi demolez memoria
inutil
inutil
ne despărțim la capătul străzii
mă înfășor în tăcere îmi las numai ochii
îmi pun capișonul
seara vine ca o călugăriță în gri
ceva mai aproape curtoazia frigului
corbii ca niște svastici croncănitoare
tristețea mea tot mai consistentă
mai vreau cartofi
mcdonald’s-ul a fost inventat pentru disperați
și pentru definitiv disperații