De-aș fi iubit pe Dumnezeu
Cum te-am iubit pe tine,
Aș fi împins spre apogeu
Sfințenia din mine;

M-ar fi iubit la rândul Lui,
Pașii călăuzindu-mi
Spre-ngusta poartă-a Raiului,
Privirea limpezându-mi.

Aș fi sperat măcar la viață
Dincolo de mormânt,
Când corpul stors, rigid, de gheață
Se-ntoarce iarăși în pământ,

Iar sufletul la cer se-nalță
Sprinter, ușor, eliberat -
La mâine n-aș privi prin ceață
Mâhnit și dezorientat.

În tine am crezut orbește,
N-am întrebat, n-am cercetat,
La fața ta ce mă vrăjește
M-am închinat neîncetat.

Ai fost un idol pentru mine,
Încă la tine mă gândesc,
Sufletul meu e la tine -
Ce-aș mai putea eu să iubesc?

Dar, totuși nu îmi pare rău
Că te-am ales pe tine,
Plângând, Îl rog pe Dumnezeu
Durerea să-mi aline,

Alegerea, El, să mi-o ierte,
Căci n-am greșit iubind,
Astăzi, din nou, să nu mă certe
Că te păstrez în gând.