agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2416 .



scrisoare deschisă tuturor persoanelor al căror nume se termină cu cifra a
poezie [ ]
Colecţia: Poezii de dragoste

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [alexander ]

2008-11-18  |     | 



nu te urăsc
sincer
poate pentru că nu te-am iubit suficient
poate nu am ajuns acel foc de artificii
care trebuie să lumineze pieptul când ești îndrăgostit
ca un cer de revelion
poate nu e vorba de /indrăgosteală/ până la urmă
și contează mai mult
cum pot trăi doi oameni înghesuiți
fără să se calce pe bătături
sau
dacă e să se calce
durerea să nu rămână în creștetul capului
ca o insulă permanentă ea
trebuie să se evapore
îngroșând stratul de ozon până ajunge la Dumnezeu
(destinul omului)

se știe
călcându-l pe bătături pe celălălalt
ajungem să îl privim drept în ochi

e uimitor cum voi femeile
puteți fi uneori
un balon mare care stă ostentativ
nici aproape de soare
dar nici departe de pământ
iar alteori
doar o oglindă în care noi bărbații
ca vampirii
nu ne putem oglindi

de multe ori
axul lumii trece prin sânii voștri
în spirală
o spune mustața lui hitler

nu am nimic cu tine nu îți port pică
fie ea roșie sau de orice altă culoare

ești ca soarele ce se învârte pe cer
precum o placă în pick-up
ai canturi concentrice în care sunt îndesate
vise gesturi clipiri sentimente
ești ca un arc înghesuit
ce abia așteaptă să își trosnească șira spinării
făcând podul eventual

doar sunetul unui clopoțel
te mai poate trezi din amorțeala
cu gust de apă minerală ce ți-a bandajat
tot corpul

poate de aia are moșul mulți
puși pe post de tren de aterizare la sanie
să arunce oamenii în aer
când intră el în casă
să găsească toți pereții
umpluți de cele mai ascunse sentimente
frumoase

nu regret ce am trăit împreună
faptul că nu au fost prea mulți martori
în jurul nostru
îmi dă senzația că eram un fel de
adam și eva
asta mă face să tai întunericul din jur
cu un zâmbet și să îl lărgesc

atât te rog
să nu mai faci pe viitor
dop la inima cuiva ca la un pepene
pentru că
inima nu se cicatrizează la loc
oricât ai sufla peste ea ținând-o în mâini
sângele pierdut e ireversibil
și inima devine mai ușoară de atunci încolo
pe tot parcursul vieții
dar omul nu devine mai imponderabil
dimpotrivă

adevărul este că
rănile cicatricile
dau bine
cine nu e impresionat de imaginea unui
stalone la final de luptă

dar
să nu exagerăm

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!