Planam
Nu era sus, de pe undeva de la mijloc se frângeau
Zumzăind niciodată la fel niciodată
Ușor
Greu ca un zbor de plumb
Niciodată în liniște

Așteaptă secunda următoare
Vom îmbrățișa despărțiți de trup
Miriștile
Ca niște insecte strivite
De propria pieliță
A aortei-carotidiene
Atârnau anevoie elitrele
Găurite nu de gloanțe
De idei

Ai atins, am atins, am atins amândoi
Pesemne nu te-ai dezlipit de a mea
Acum rostogolim aerul
În pungi mici
Ca niște cadavre ce sfâșie vremea
Căutarea unor stări de lucruri
De fapt
Nu ne aduc
Liniștea

Doi ochi soioși atârnă de bec
O muscă așază în secunda următoare
Sămânța viitoarei liniști
Și ne va prinde undeva la mijloc
Niciodată jos
Niciodată sus
Sus-jos-sus-jos
Jos-sus-sus-jos

Nu e prea mult să ne dăm seama
Că și anul acesta s-au scuturat
Norii și lebedele negre
Brăzdează prin inimi
Fără vâsle

Ultimul buric va palpa ceva
În deslușirea târzie tot timpul prea târzie
Inutil de târzie fantomatică chiar
Plantezi retine pe frunțile oamenilor
Tu nu vezi, nu ai cum să vezi
Nu ai ochi doar papile pe tot corpul
Tu gusti, eu gust; suntem unul și același material
Piciorul nebunului de pe alb pe negru
Și de pe negru pe alb
Alb-negru
Negru-alb
Și niciodată la mijloc…