poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2179 .



Despre mâini
poezie [ ]
Anotimp-tice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Rasmiles ]

2008-10-21  |     | 



Îmi crește singurătatea- deja îmi stau pașii pitiți în mine,
mi-aleg creponurile lungi de platoșa izmenelor verzi- deja
îmi stau pitiți pașii în mâini- aleg atare nume cu care să-mi
spun râurile ce-mi trec albastre apele negre ale frunții și
pielea uscată pe gât- sub tone de gulere, sub aspre ierni și
umede plimbări prin parcurile lor.

Îmi crește singurătatea, am spus ca un copil: mama, ia-mi
haina albastră, mama, ia-mi ia-mi haina albastră! butonul ei
rotund e firul de gumă ce mi-l lipesc în păr când nenea îmi
pare de tablă și lumina se scurge pe el- el nu vădește vărsarea
aceasta- degetele ce-și strâng aici curiozitatea în transpareța
lor căutată.
Ce poate spune el când mă destup de câmpia în care mi-au
fost date rândurile acestea, și-n caria lui s-au mărginit apoi,
și-n caria lui s-au răsfățat ca o noapte lungă-nesfârșită?

Butonul aceasta-i un fir de foarfecă- celebre îmi erau spiralele
castanii și picorușele de rățușcă, știu mamă, dar nu-i niciun
rost să-mi fac genele de apă acum- mi-a crescut deja brațul
cu care apuc chipul tău și mâinile tale, ceasul strivit între noi
ca un muc de țigară sub șlap. Vântul mi-a fost pus în talerele
sânului, vântul mi-a săpat piatra de marmură a cheilor
ascunse și gheara ce scrie în ea' ai fost ai fost'- vântul
mi-a fost pus în gură ca un corn cu care să adun din
casa ta păianjenii și singurătatea- nu-mi da nimic cu împrumut,
niciun ciorap de lână, nicio agrafă cu dinți de plastic (!)

Ai fost ai fost, eu am fost eu am fost eu am fost- înaintea ta
eu sunt, spin ce-mi stai în palmă ca o linie nouă. Câmpia mă
roade între frunzele ei și cine-i rădăcina cui nu-i mai deloc
întrebarea noastră- butonul ce-mi sprijină cenușiu timiditatea
și ceasurile puse deoparte de masa oamenilor mari, el încă e
motivul nostru ce stă deasupra noastră și paște din noi.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!