poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 894 .



Ielele
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Aura Constantin ]

2008-10-16  |     | 



Jucând-o haotic, hora se pare că le ia mințile
Celor doi flăcăi, ce asistă la spectacolul
Dat cu ușile închise de faimoasele iele,
Bătrâne cât timpul scurs din clepsidra universului.

Într-o margine de pădure, într-un luminiș,
Plânge o fecioară blondă, subțirică,
După unul din flăcăii cei răpiți de iele:
-Valentine, Valentine, ce-ai fugit de lângă mine...

Mai spre mijlocul pădurii, unde-și joacă jocul,
Ielele – nebunele, râd ca apucatele.
Prinși în mijloc, flăcăii se-nvârtesc aproape orbi.
Strânse una-n alta, ielele-i vrăjesc cântând.

Ielele îngână cântecul prin care vraja cade
Peste bieții muritori, duși de nas de frumusețea lor.
Dar în toiul ritualului păgân, crengile pădurii
Frânte se aud. Ielele se-ntorc mirate.

Apariție de fum, ca zeiască-ntruchipare
Blânda cea fecioară care plânge, căutându-și alinare.
Ielele își uită jocul, cântecul se întrerupe,
Căci așa minune, nu s-a mai văzut!

Simpla noastră fată-și uită plânsul,
Când – ascuns de iele – își descoperă ursitul.
- A! De astea-mi sunteți, iele!
Și se aruncă-ntre ele, despletită, furioasă.

- Nimeni nu ne fură nouă ce e bun furat de noi!
Zice una dintre iele și se pune între ei doi.
Atunci fata noastră din popor se întoarce,
Rupe rândul, pe iubit scoțându-l din cel cerc al lor.


Și uitându-se în urmă, fata cea bălaie zice:
- Iele mari și împărătese peste fetele ca noi,
Azi vă mulțumiți numai cu unul din cei doi flăcăi,
Ãsta e promisul meu, nu-l împart cu voi!

Ielele, de ciudă, fac inel de trupuri, înălțându-se
Pe dată, căci rușine e să le fi învins o fată.
Dar ținându-l bine, duc cu ele pe băiatul după care,
Răscolind pădurea, nu îl caută vreo fată.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!