istoria se repeta
și în ziua de marți
deși în geanta încăpătoare
o imposibilitate de Kafka
înghesuia în colț rujul sidefat
un lac pentru lebedele de seară
aștepta unghia în stare să-i topescă gheața subțire
însemnările pe zile ore minute
ale celor mai meteorice explozii
vor înroși dintr-o clipă în alta muntele secret
toate zăceau pe fundul indiferent al titanicului de umăr
înainte ca o mână subțire de sus să le pună în ordine

a urmat întâlnirea neanunțată de nimeni
universul acela cu multe buzunare ascunse
cu fermoare trase neglijent peste jumătatea neagră de zi
peste jumătatea albă de noapte
s-a cutremurat de sine
ființa care locuia în el de multă vreme
a scos capul tulburată de lumină
și-a întins mâinile neajutorate
ca pentru rugăciunile începătoare
a întrebat de ce există mai degrabă ceva decât nimic
și pentru că nu știa nimeni dacă există totuși ceva
s-a întors în berna din care a apărut
trăgând după sine și fermoarul

femeia a astâmpărat repede toată tevatura
s-a ridicat cu înțelepciune de pe bancă
ca să-și continue enciclicele peripluri
pe meridianul masculin
trecătorul masculin
potrivindu-și cu mult calm geanta pe brațul mai alb
gândind cum să mai răstoarne încă o dată lumea
cu ciclurile solare răsucite pe tocurile prea scunde
pentru sinapsele atât de lungi