E vară iarăși, ca atunci,
Parcă nimic nu s-a schimbat,
Cu soare, multe flori pe lunci,
Doar tu lipsești.
-De ce-ai plecat?

Alături trebuia să-mi stai,
Ca să n-aștept să mai revi,
Frumoase clipe să-mi redai
Pe înserat.
-De ce nu vi?

Aș vrea iar pașii să ți-i simt,
Să sper că încă mă iubești,
Căci fără tine nu-mi alint
Sufletul gol.
-Pe unde ești?

Privesc cu ochi mirați spre cer,
Totul îmi pare ciudat,
Ești pentru mine-ntr-un mister
De nepătruns.
-Chiar m-ai uitat?

S-accept uitarea-ți îmi e greu,
Să uit și eu nu aș putea,
Pot doar să mă întreb mereu
Fără răspuns:
-E vina mea?

Din mintea mea nu poți scăpa,
Te voi păstra necontenit,
Dar la-ntrebări cine-mi va da
Un vag răspuns:
-Cum s-a sfârșit?

Și înc-o vară fără tine
Prin fața mea s-a perindat,
Mă voi trezi atunci când vine
O alta, dar...
-De ce-ai plecat?