poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1314 .



Cioburi de gand
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Aton_RA ]

2008-09-21  |     | 



NECUVÂNT

Pe o aripă de fluture ți-am scris,
Dar ochiii tăi nu mai privesc fluturii demult.
Într-o petală de nufăr,o sărutare am ascuns,
Dar buzele-ți arse nu mai simt
Dulcea catifea de rouă.
Într-o rază de soare am pus lumină,
Dar inima ta e prea demult încarcerată
În propria-i beznă de-ntrebări.
Deageaba,... nu poți simți necuvântul
Din adierea unei brize.
Cuvintele-nvolburate sunt doar valuri
Ce se sparg de talazurile conștiinței
Purtând ecouri ancestrale.
Gândurile - soldați făr de țel
Pe câmpul de bătălie
Al haosului ce-i hrănește.
Doar universul mai sângerează-n necuvinte
Chemând izvoarele-napoi,
Dar cine oare le mai simte
Când morții-și dorm mormintele în noi?


ÎNTREBÃRILE UNUI GEAMÃN

E viața rotundă,sau e pătrată?
E visul o lume,sau doar o pată?
E cerul înalt,sau e adânc?
E sufletul liber,sau chingile-l strâng?
Munții cântă,sau poate dansează?
Viermii ne-așteptă,sau doar visează?
E pacea izvor,sau e ocean?
Iubirea e-un fruct,sau paravan?
E gândul o daltă,sau e ciocan?
E mintea un guru,sau un golan?
E dorul o lance,sau e o sfoară?
E Omu-n-năuntru,sau doar afară?
E noaptea-nstelată,sau doar abis?
E visul o viață,sau viața-i vis?


AL ROZEI SPIN

Mi-ai răsturnat balanța
cu vise de izvoare nenăscute,
Lumi de cristal turnând
la rădăcina ochiului.
Mă dor poverile arzânde
a vieților trecute prin săgeți
Și-mi crește-n sânge dorul.
Otravă de senin picurat-ai
pe ceru-mi impietrit,
Și zbateri de-aripi frânte
ai reîntors din spini.
Ești demonul călău
ce-aprinde rugul inefabil-
Tangentă amăgire ce mă blestemi
cu șoapta tăișului de aripi.
De ce-mi frângi zarea
cu pași de inimi răstignite?
De ce îmi spargi ecoul
cu glas de clopot mut?
De ce-mi aprinzi cenușa
cu pana pheonixului adormit?
Sau oare nu ști tu nimic
din tot ce e durerea spinilor de roză
crescuți în ametistul ființei?


ANIMUS ET ANIMA

Roată de ape arzânde-n mișcare
ce-nvârți necuprinsu-n sămânță,
Oprește-ți pentru o clipă secunda
și-oglindește-mă pe mine mie.
Încotro te răsfrângi ca năluca,
și nu vezi că tu ești eu reflectată?
Ocenu-mi este oglinda apei tale,
iar oglindirea focului meu în jaru-ți se pierde.
Suntem doar străvezii reflexii
ale propriilor noastre animus et anima!


ALBASRÃ GRAÞIERE

Deschideți-vă,... voi porți grele
Ale închisorii ființei mele,
Și eliberți-mi prizonierii.
Redați-mi luminii,...redați-mi tăcerii.

Deschideți-vă,...voi zăbrele de fum,
Findcă e soare aici și acum,
Ridică-te aripă de iluzie plăpândă
Și zboară-te-n zarea flămândă.

Aer-tornadă și apă-cascadă visează
Pământul în ziua-amiază,
Dar focul-izvor de lumină
Mocnește ș-in noaptea de cină.

Te grațiez albastrului senin
Pe tine slujitor divin,
Și-abisul meu să-ți fie-aripă...
Te liberez pe tine clipă!


ALBA-MI FOAIE

Mi-amintesc din viitor
Și mă-ntreb: trecutu-i mort?
A fost greu? Va fi ușor?
Doar prezentul mai e cert.

Doar o vagă nostalgie
Mai răzbește uneori,
Și aș vrea să-mi fiu hârtie
Să mă scriu fără de nori.

Cu cerneală de lumină
Peste rânduri să mă-aștern,
Să rămân o foaie albă
Într-un manuscris etern.

Câte foi or fi în carte?
Și-oare câte le-am citit?
Câte stele într-o noapte?
Și cît zbor o fi-n zenit?

Peste poduri de uitare
Să mă cern ca și o ploaie,
Să-mi fiu proprie chemare
Așternută-n alba-mi foaie


ALCHIMIA LUI PARSIFAL

În cupa-ntunecată a lunii celei noi
Soarele-și varsă alchimicul aur,
Toate-s in Unu răsfrânt peste Doi,
Șapte e sabie sau e balaur.

În pântec de lună-sămânță de soare-
Ostia lumină ce sapă în lut.
Focul se scurge dinspre izvoare,
Nimic nu e nimeni și nimeni e mult.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!