Patruzeci

În nopți , cu zile mereu vagi
Ma tot trezesc , și-al meu senin ,
Din mici și mari adâncuri largi
Îmi stric-al ceasului festin .

Festinul meu , frumos-murdar
De dor , și uneori , dorință
Îmi pregătește-un calendar ,
De posturi negre și-umilință .

Se-ntâmplă azi , cu patruzeci ,
Să nu poți face ani câți vrei
Și-o să se-ntâmple să te-neci ,
În doar puținii dintre ei .

Puțini sunt , și doar câți par mulți
În care te-ai lăsat de vânt ,
Purtată-n zbor , fără s-ascuți ,
De psalmi duioși cu vers de cânt .

Asemănări de împrejurări ,
Cum multe-n viață-s copiate
Și cum nu toate-s alinări ,
Renunți la multe , nu la toate .

La ceas , aș vrea ca să renunț
Căci tot adesea-mi amintește
De un mereu și greu anunț
În care El , mereu iubește .