agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3272 .



insatiable
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [neverending ]

2008-09-03  |     | 



după cineva ca tine
tot felul de chestii devin explozii. se sparg ca un lacăt izbit ninjește cu piciorul
haiaaaah
undeva în întuneric trebuie să se afle curajul. ca o nebunie. o sălbăticiune. ca atunci când privești dark fantasy art.
până se frânge contactul cu lucrurile. intri în bulă
până ajungi pixel. până uiți ce vezi. și nu ți-e frică
de spaimele de adâncimea oamenilor care le-au creat.
dar te gândești totuși la asta
undeva cu inima un pic strânsă
dacă

ceva tot crește

ca un vierme într-un fruct fără șanse
o arsură continuă. te-ar face
să te oprești. ai sprijini scara cu grijă de primul zid. de orice
l-ai lua de pe jos
ai continua să vorbești uite am găsit ceva

perfect
de băgat în buzunar. o decizie serioasă
care nu transmite nimic.
odată ajuns la un acasă
dacă
aș putea vorbi ți-aș spune
la modul am un aparat și știu ce fac cu el
what we've got here is failure
to communicate
ca un deget pe sticlă simt. cum din sticla asta iese un pas de femeie
ca o cortină de ploaie. te văd
călărit de miresme fără glas. văd atunci arcul mare. ocolindu-te cu grijă
în drum spre
ca și cum ai umbla prin tine ca printr-o cameră să nu trezești pe cineva

înțelegi se întâmplă că
sosise acea oră din an. în care intențiile devin brusc o larmă. în care totul se îndreaptă spre ceva
reacțiile se transformă în iarbă
călcată. uscat. nemilos
atunci
eu și umbra mea suntem poze tentate să treacă linia . așa cum ai încăleca o conductă
atunci
puzderie de raze aurii
aprind într-un ultim și magnific scâșnet
forma patului. unghiul coapsei. deosebiri revărsate peste amănunte fără importanță. o senzație
cu timpanele sparte
dezgolită pe marginea după-amiezii în mici brățări
de voluptate și durere. când obrajii frig. când tot restul corpului tremură. și ai în tine atâta putere cât să
nu te prăbușești.
decât după

un fel de foame

iar dacă acest dacă
e ceva sărat
un aer
cade în urmă. victimă
pentru că nu-l împărțim ca pe un sălaș
între spinările noastre. moarte de frică și de asemănare
ca atunci când treci un săpun. când treci căldura și gestul de la unul la altul.
mai ceva ca pe un da
atunci
mai înainte ca soarele să se înece dincolo de zări nu vreau liniște



gol e cuvântul perfect





.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!