poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5198 .



Finita la commedia
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Nichita_Danilov ]

2008-08-26  |     |  Înscris în bibliotecă de Marius Surleac



Lumină roșie. Cer negru.
Cameră cu 360 de ferestre și tot atîtea uși,
fiecare reprezentînd o scenă de teatru.
În mijlocul camerei stau eu
travestit în Faust,
fumez și admir luna.
În spatele meu, tot eu,
travestit în Mefisto.
Fumez la fereastră și admir luna.

În dreapta lui Faust și în stînga mea,
de asemenea eu, travestit
într-o femeie de stradă. Mă dau pe la ochi
și din cînd în cînd privesc strada.
În stînga lui Mefisto
și în dreapta mea,
eu, travestit într-un copil de cor.
Stau cu o carte de istorie
în mîini și privesc cum ninge.

Într-adevăr, în cameră cad fulgi mari,
numai peste creștetul copilului,
și se topesc pe filele vechi ale cărții.
Camera începe să se rotească.
La cele 360 de ferestre
apar trupe de actori
și încep să joace Comedia umană.

Ferestrele se rotesc
din ce în ce mai repede.
Ușile se închid. Scenele se suprapun.
Actorii se confundă
și intră pe rând unul în altul.
Rotația se încetinește.
Rămîne numai un singur actor
și o singură scenă de teatru.

Camera se oprește.
Actorul se prăbușește mort,
cu fața la public.

Cel care am fost Faust
își lasă capul în piept,
intră în trupul lui Mefisto,
izbucnește în rîs și dispare.
Mefisto se înclină spre sală,
își aruncă țigara
și intră în trupul femeii de stradă.
Apoi izbucnește în rîs și dispare.
Femeia își pune rujul
și oglinda-n poșetă.
Scoate limba la sală,
izbucnește în rîs și dispare.

Pe scenă rămîne numai copilul.

Copilul se studiază atent în oglindă,
apoi se întoarce la public și rostește
cu vocea lui Faust:
”Finita la commedia!“

Apoi cu vocea lui Mefisto:
”Finita la commedia!“
Și cu vocea femeii de stradă:
”Finita la commedia!“
Apoi se prăbușește mort.

Ninsoarea se întețește.

Fulgi mari acoperă trupul copilului.
Corbi mari se rotesc peste Cartea de istorie.
Spectatorii părăsesc în liniște sala.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!