Din flori de tei făcut-am scară
Să urc la lună-n astă seară,
Să-i pun cunună din iubire,
Să-mi dea eterna ei sclipire.

Încep să urc vântul mă bate,
Se-agită inima, se zbate.
Mi-e teamă n-am să reușesc
Spre tine drumul să-mi croiesc.

Încet urcând teama dispare,
Privesc uimit cât ești de mare,
De raze mici ești luminată,
În noaptea veșnic înstelată.

În fața ta tremur de frică,
Cununa ce ți-am pus e mică.
Credeam că ești doar o copilă
Tăcută, mă privești cu milă.

-Eu sunt bătrână și ridată,
În noaptea rece sunt uitată,
Doar voi, poeții, îmi dați viață,
Și-a ta cunună mă dezgheață.

Mâna întind să te ating,
Dar stelele tresar, se sting,
Se frânge scara cad din vis,
Pe-a ta cunună ce-am promis.