Ades cobor pe ulicoara strâmtă
Și mă opresc unde vioara cântă,
Răscruce de istorii și povesti
Cu năzdravani și lupi domnești.

Joc de instincte năvălesc în goana
De toate așezate se răstoarnă,
Cad pânze și miresme de uleie
Pe toamna tinerica din alee.

Maeștri triști misterios admiră
Minunea-n pasiune mânuind o liră
Apoi dispar pe rând fără un răspuns
La a câta "picătura-i de ajuns".

N-am carioci destui sa desenez
Nici mâini în de ajuns cu vreme
Sa înveșnicesc în chip și miez
Făptura-ți plina de refrene.

Ești mult mai mult decât se pare
Și soricel și pui de floare.
Sau poate nu ești pui ?
Și-i nenoroc sa fii a nimănui ?

Dar de fapt iar i-o răscruce
În de-a fi și-o muză dulce.
E tu și eu in funcție de noi,
Răspund: nu doua jumătăți din doi.

Ne regăsim in viața astă strimbă,
În contemplări și în frânturi de limbă,
Ficții colorate împletite cu migală
Prind rădăcini în trecerea banală.