Iubita mea, haide în Vamă!
Să ne trezim cu Bolero la răsărit,
Să mă îndragostesc de tine, nebună damă,
Să ne apucăm, prin suflete, de hoinărit.

Să zburăm fără să ne gândim la sfârșit,
Să rostim din aripi cuvintele nespuse,
Să căutăm în sufletele aproape-apuse
Urmele de soare, urmele de răsărit.

Iubita mea, haide în Vamă!

Haide să fim aripi, hoinari, muți sau orice ce vrem noi!
Pentru toate-acestea, e nevoie doar de-amândoi.

Aici n-avem nevoie de lumină să ne privim,
Ci-avem nevoie doar de ochi să ne vedem cum zâmbim.
Aici n-avem nevoie de noapte să fim astre,
Ci-avem nevoie doar de zări albastre
...și puțin infinit.

Iubita mea, haide în Vamă!

Aici avem nevoie de-un pic de soare și-al său răsărit,
De un Bolero ascultat pe plajă,
De-un strop de mare, strop de noi, putina vrajă,
De tine, nebună damă și de un nebun îndrăgostit.