Moto:
Ascult ploaia cum cântă și tac
Mă închipui singur în univers
Și mă cuprind fiorii
Mă simt bătrân ca un copac
Pe coaja căruia s-au iscălit
Toți trecătorii

---------


Plânge de melancolie
Lungă neodihna mea
În toate buchile colii, e
Ascunsă o enigmă grea

Și la ea nu mai ajung
Oricât grăbi-mi-s-ar pașii
Nopțile care mă-mpung
Cu săgețile, apașii

Nu mă crezi și nu mă crede
Nici un cititor fecund
Pus în vârf de ac, un led e
Ca pământul de rotund

Viața mea cât o pustie
Într-o pustă răsfirată
Și atunci când reînvii, e
Parcă alta dintr-odată

Este ora când convins
Crezi că orișice se poate
A-nflorit cireșul nins
Tâmplele pe jumătate

Capul greu de vise cade
Ca un măr în farfurie
Numai metronomul scade
Vremea cocerii în vie

Zestrea mea de gânduri crește
Nu pot martori să invoc
Un aducător de vești e,
Purtător de nenoroc

Valuri, valuri viu se sparg,
Energii necunoscute
Poartă luntrea mea în larg
Și brăzdează fruntea cute

Nopțile acestea toate
Ard în sine ca un rug
Când pe harta lumii gloate
Trag și, trag și, trag la jug

2 iunie 2001

poezia face parte din Locuiesc într-o lacrimă suspendată, 2005