Iulie
(pasărea trăsnetului)

Dunărea
s-a retras în vechea matcă,
peștii abandonați
molfăie nămol.
Rămân mut
de câtă tristețe
poate aduce soarele,
mă acopăr cu umbra salciei
și desenez pe zenit un nor
care să învioreze
peștii abandonați.

Închei ziua
bucuros
că ce am consemnat astăzi
e pură ficțiune.

August
(pomenirea Mariei)

Mă scol
la ora versului alb,
clătesc gândurile
cu un clondir
de silabe improvizate.

Îmi aduc aminte
de Sfânta Fecioară
și plec în pelerinaj
la începutul erei noastre
unde nu găsesc pe nimeni.

Eșecul meu
confirmă
teoria relativității.

Septembrie
(ora primului clopoțel)

Privesc uniforma de elev
împietrită
între literele a - A.

Cu emoția
strivită de mărul lui adam
sărut mâna
care mi-a pus în spinare
liniuța verticală
și curg ca Prororoca
de la vărsare înspre izvor.