Aprilie
(zodia moinei)

Îngerii de ghiață
îmi bat la ușă
cu degetele lor degerate.
Deschid fereastra,
cireșul pudrat cu brumă
și moina în oase
îmi taie respirația,
fusul anotimpurilor
decalat cu o jumătate de insomnie
a devenit boală mondială.
Închid fereastra,
îmbrățișez a doua jumătate de insomnie
și la lumina stelei de pe noptieră
ascult povestea
pe care nu ți-am spus-o vreodată.

Mai
(ora primului scăldat)

Învățătoarea lui Marian
mă anunță că becherul
a fugit de la ore.

Fac pe detectivul.

Îl găsesc
jucându-se de-a prinsa
cu alți chiulăi
în tăul copilăriei mele.

Încerc apa cu degetul mic
și trăiesc o mare frustrare:
Copilăria mea a fost un vis nedefinit.

Marian îmbrăcat în piele de gâscă
cu tot azurul pe buze
tremură ca varga,
îi trimit pe toți la școală
și mă scald în voie.

Început de iunie
(flori de salcâm)

Albinele
se întorc în prisaca copilăriei,
pe genunchii mei
nepoții frunzăresc
cartea îngălbenită
de arșița vremii.
Copiii mă bombardează
cu întrebări încuietoare,
bâlbâi
că am uitat să adăp curcubeul.

Ei
în găgăitul gâștelor
care au salvat Capitoliu
se bat cu perne.