Moto: Puțin credinciosule, pentru
ce te-ai îndoit? (Matei 14.31)



Vâslașii obosiseră trăgând la rame
apa creștea la picioarele lor
și Simon în acea noapte adâncă
știa că ei îneca-se-vor
Pământul rămăsese departe
Învățătorul Se ruga pe munte
iar ei aveau moartea în față
pe care nu știau cum s-o înfrunte
De ce nu ești Doamne, cu noi?
Pe mulți ai adus Tu la viață
iată noi, Apostolii Tăi
vom fi morți mâine dimineață
Noaptea ca păcatul, adâncul la fel
Întunericul vine de dedesubt
și a cuprins toată lumea aceasta
de care iată, noi ne-am și rupt
Strigăte-n beznă:
- El e Acesta!
- Merge pe mare ca pe uscat!
- Cheamă-mă la Tine Doamne,
dacă vrei să cred cu adevărat!
- Vino!
Simon coboară, apa e tare
un pas, încă unul
Parcă visez
merg și eu ca El! Nu se poate
să-mi fac din iluzie, crez!
Ce simplu e. El e. Și totuși
cât e de greu și profund
oh, năpraznice vântul
Și dacă mă-nșel?
- Salvează-mă Doamne, că mă scufund!

ianuarie 2001

publicată în Locuiesc într-o lacrimă suspendată, 2005.