Blestem

Blestem pe toți acei, ce, fără de rușine,
Trădează neamul românesc;
Neam de neamul lor să nu le fie bine!
De nimic să n-aibă parte, și de chip neomenesc.

Să fie hidoși la trup și la figură!
Să aibă sufletul cu totul otrăvit!
Să aibă parte de bube-n gură!
Iar de cei doriți să fie părăsit.

Să n-aibă pace la nici un alt popor!
Oriunde-ar adăsta să le fie tot amar.
Să simtă moartea, cu recele-i fior,
Cum se apropie, pe negru-i armăsar.

Mereu să fie de dușmani conjurat,
Ca un strigoi să stea în casele pustii;
Să fie ocolit de oameni ca ciumat!
Și să trăiască c-an mormânt, cât sta-va printre vii.

De SIDA să aibă parte, acei care-au trădat,
La fel copii lor – rude, frați, surori.
Ca Iuda să fie spânzurat!
Și trupul să le fie hrană pentru ciori.

Blestem pe-acei care-au trădat
De orice neam, născut pe-acest pământ.
Să se usuce ca smochinul blestemat!
Acei care-au trădat poporu-acesta sfânt.