împăcare cu rămășițele
cu pustiul chihlimbar
împăcare prin împărtășire
trebuie să mă împac cu păsările
și totuși nu mă împac
ca pe o bufniță
îl alung pe el
îl alung adesea pe el
dar el revine
nici ziua
nici noaptea
el revine
își croiește drumul lui
se umple cu timpul lui
vorbește pe limba lui
îmi spune
eu
eu
eu sunt sufletul tău
de ce mă tot alungi?

îi zic să plece de unde a venit
prin ochii de bufniță
prin buretele care absoarbe totul
prin pâlnia care primește și varsă
prin strecurătoarea care alege drojdia
prin ciurul care împrăștie tărâțea
eu trebuie să aduc pace din frământare
eu trebuie să mă ocup de lucrurile impure
zămislirea
scrierea
nașterea
pierderea
aflarea
lepădarea
împărțirea
slujirea
înțepenirea
însângerarea
închiderea cărnii
îndoirea grâului
arcuirea
împotrivirea
sfiiciunea din cuvinte
sfârșirea
somnul
visarea legată
visarea dezlegată
visarea din exod
visul cu lanț
și visând
să-l văd acolo
pe el
cel alungat
curat luminat
așteptându-mă
împăcat