Lacrimi curg, dureri rămân.
Nesperată-i azi iubirea.
Eu nu mă mai simt stăpân
Pe un suflet de păgân.
Solitar și nepătruns,
Eu îmi caut azi menirea.
Sensuri însă mi se-ascund,
Ascunzându-mi fericirea!

***

Port gândiri necugetate
În sărmanul meu destin.
Ferecându-le pe toate
Nu-mi sporesc oare-al meu chin?
Sufăr și din suferință
Îmi iau sevele pe rând.
Învingând a mea voință,
Lacrimi curg, dureri rămân.

În închipuirea mea
Vise rând pe rând se spulber
Când pe toate dragostea
Le preschimbă-ncet în pulberi.
Cântată e de veacuri,
În vers fiind amăgirea
Nesperatelor leacuri,
Nesperată-i azi iubirea.

Când sentimente, rațiuni,
În spirit se îmbină,
Eu sunt în stare și minuni
Să fac; și văd Lumină!
Însă de simțirea face
Să cad sub blestemul sfânt,
Eu îmi pierd pe dată pacea
Și nu mă mai simt stăpân.

Rugăciuni, dorinți ascunse
Ce mă macină de ani,
Sunt acum de mine spuse,
Dară, vai! sunt spuse-n van!
Cum în noaptea de aramă
Se văd stele-n cer căzând,
Astfel doruri se rezeamă
Pe un suflet de păgân.

Sori arzând pe bolt-alunec,
Vântul vântură-n deșert,
Stele-n beznă se întunec,
Luna se arată-n sfert.
Toate astăzi sunt știute,
Nu mai e nimic ascuns.
Numai sufletu-i în lume
Solitar și nepătruns.

Fantasmă albă trece
Prin lumea plină de venin,
Nici de aș fi mai rece
De doruri, lacrimi și suspin
N-aș putea nicicum scăpa
Căci m-a condamnat iubirea
Și în viața asta grea
Eu îmi caut azi menirea.

Pe un cer de-azur ce-anină
Se întâmplă uneori
Ca în plină zi senină
Soarele să intre-n nori.
Și crezând că-nțeleg sensul
Ce marchează-n chip profund,
Eu în vers țin universul,
Sensuri însă mi se-ascund.

Nici fapte, legi nescrise
Nu pot să-mpiedice un drum.
Doar amăgiri promise
Vor să-l prefacă iar în scrum.
Și cenușa sa mocnind
Nu-mi aduce mântuirea,
Căci se-mprăștie prin timp,
Ascunzându-mi fericirea.

***

Ascunzându-mi fericirea
Sensuri însă mi se-ascund.
Eu îmi caut azi menirea,
Solitar și nepătruns.
Pe un suflet de păgân
Eu nu mă mai simt stăpân
Nesperată-i azi iubirea
Lacrimi curg, dureri rămân.