Eu nu te-am înțeles nicicând chiar dacă
Atâta timp s-a scurs între noi doi,
N-am înțeles surâsul care, parcă
Se zbate între temeri și nevoi.

Nici acum nu te cunosc îndeaproape,
Deși sunt cu o amintire mai bătrân,
Și silueta ta mi s-a zidit de pleoape,
Nu știu dacă te bucuri chiar de plângi.

Chiar dacă par ridicol și adesea mut
Și îți răspund în modul meu prea nefiresc,
Nu mă-ndepărta când tocmai te ascult,
Ce dacă nu știu să îți spun banalități ca „te iubesc!” ?

Și ce dacă timpul a ajuns să fie
Călăul gândurilor mele prea abrupte ?
Tot îți voi croșeta idei de jucărie
Și-mi voi ruga surâsul să te-asculte.


Și clipele parcă prea repede s-au scurs,
Iar glasul tău mi-a ignorat silaba,
Ce dacă din cea care ai fost tu ai ajuns ?...
Cea care îmi trimite zâmbetul la naiba .

Eu nu te-am înțeles nicicând chiar dacă
Adesea îți răspund prea nefiresc
Și îți așez lângă ureche versuri care parcă
Îți spun chiar fără voia mea că te iubesc…