poetul zice că adevăratul curaj este să fii poet
("acesta este un cărucior cu rotile,
un adevărat cărucior cu rotile
waterproof")
el zice că nițică isterie nu strică
doar atât cât să ungă frâna de mână a omenirii
sau frâna de minte

el doarme cu o mie de fețe
de cărbune pe pânză
învelit în cearceaf miroase a poet care doarme
cu cele o mie de chipuri
și scrie
imposibil să recunoască un om între atâtea verbe
poetul zice că e un curaj nebun să înnebunești scriind
lângă o femeie cu rotile
intrând în ea
womenproof

pe mine chestiile astea mă fac ursuză
cele o mie de chipuri se hlizesc
pe fondul de ten al cabotinului
("poetul umple literatura universală cu dumnezei
ce umblă nerași pe holuri și cum să dai de un exeget ca lumea
ori măcar de un anatomo-patolog treaz la ora asta?")
eu scriu pentru căruciorul cu rotile
frâna de mână e din nichel și strălucește
când mintea poetului o ia la fugă ca un zombi pe scări

nimic nu se compară cu patul de spital
când se golește brusc de cele o mie de chipuri
ale poetului
waterproof
deathproof