Deja se crapă de zi, se strică sub călcâiul uscat
pe care îl târăști în Serene și nu te prinzi de umerii mei.
I see you in Serene, când ți-ai pierdut mâna cu care
să-nșiri scoicile de mătase și căluții de mare portocalii;
deja se punea între noi nisipul bazele on my side
bazele on your side, still, i was your only vowl dată pe spate
cu nuielele roșii care țineau piersicile în drumul pe coastă,

plitele-s mai roșii deaia gemurile mai parfumate

- deja, între ce s-a lăsat pe fund și ce s-a pus pe margini,
spuma întoarsă de flux, again, as a background,
we warm waters up as we sail mono-airs and blush,
asfințitul ultimelor vase aduse la punte;

a a a nimic nu rămâne în picioare: e drumul lung în
portul înclinat pe seară, mai lung decât fuma care-i ia
dulceții parfumul până ce tot ce mai respiră-i doar din
pâinea înmuiată acolo unde s-a stat prea mult și zahărul
a oțetit miezul ei proaspăt,
și din nou, din asta, înnod în urmă câteva veri
care doar împreună or să mai lege țărmul piersicilor
de limba dulce a oceanului

- hawaiul era sarea albastră pe care o înghițeam cu un
bol mare de supă,
i knew i get along with painting a day that stops
in Serene, i did it to lurch besides camping and saving
of Paul, who couldn’t be couldn’t have been little
doom of Serene’s chemicals.