Îmi plouă-n viață ca-ntr-un han pustiu
Cu pete mari de mucegai
Când vin căruțele cu cai
Și căruțași după rachiu

Și-mi bate burnița măruntă
Prin tavanul coșcovit pereții
S-au lăsat din zbor pe zid ereții
Speriindu-mi liniștea căruntă

Mi-a intrat singurătatea-n oase
Și au plecat ca să se culce
Domnițele ce beau vin dulce
Din damigene pântecoase

Și plouă cu melancolie
Că nici o nuntă nu se face
În hanul meu de-un veac încoace
Și toată lumea e pustie

E mort de mult orice alai
Că doarme orice zurbagiu
Și nu mai vin căruți cu cai
Și căruțași după rachiu