Când ploaia răpăie-n furtună,
În scorburi liniștea se-adună,
Se strânge-n ochi de păsări mici
Se pierde-n aripi de furnici.

Vântul repede în hoinari
Un straniu cor de lăutari
Și-un vuiet scurt ce vrea să spună
Că-n nori dansează o nebună.

Torente care fură fete
Mustind încearcă să îmbete
Tâlhari cu fețe de toval
Ce-mping puhoaiele-n aval.

Lucește doar un fulger trist
Rupt din icoană de pe Crist
Și dintr-un nor clădește prag
Peste coroana unui fag.

În scorburi, fiindcă-i foarte șic,
Se naște câte-un înger mic.