agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4349 .



Stabor pentru elian
poezie [ ]
blestem purtat prin veața cea ață a lumii

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [elian ]

2008-05-09  |     | 



Photobucket

pentru că nu a iubit doar o dată și pentru totdeauna cuvântul strămoșilor
se pedepsește elian copila și roaba lui Dumnezeu
nu va mai avea nici dreptul nici privilegiul de a mai călători prin lume cu rost

pentru că nu a respectat salba de galbeni strălucitori
primită în ceasul nașterii de la vrăjitoarea anastasia
praful pulberea pietrei și drumul închis îi vor fi aproape mereu

pentru că a vorbit în fața tatălui său dinspre noi
cel stins în apele bosforului cu semn pentru dezlegarea de literă
și a tăcut înaintea mamei sale străine de ea
pentru că nu a învățat plângerea și supușenia femeiască
gâlceava lumii nu a deprins-o ba chiar a întărit-o
șarpele casei alb îi va muri în suflet fără de-ncetare

pentru că patima nu i-a rodit după voia noastră și s-a dezis de oameni
numindu-i prieteni și biciuindu-i apoi cu uitarea
a dat luminii întuneric și versului umbră
a ucis oameni și cai negri abrași asemenea lor
a cântat cu voce aspră nimicul
puțină să-i fie liniștea vieței cea ață roșie subțire
deochiul neacoperit
moartea dorită și tot mai departe
neluminată de vorbă-aproape

pentru că a purtat în păr împletite amurgurile noastre de ceară preacurată
și a aprins lămpi de veghe în mijloc de amiază
iertat îi va fi ceasul nașterii dar nu și harul vieții
blestemul din fum se ridică
și fumul peste munți ceață se va face

dumbravă înrourată de lacrimi în fiecare dimineață a zilelor sale
câmpuri uscate de arșița bolii și lumânare stinsă întoarsă neprimită în ceruri
popas nicicând și-odihna-n veci departe
astfel să îi fie drumul celei ce-a fost iubită prea mult
și niciodată îndeajuns veciile ei călătoare
pre pământul întreg al strămoșilor noștri




lui Daniil, acest preatârziu autodafé

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!