este bine când există un loc pentru pietricele
așa cum este gura în care se depozitează cuvinte-bacterii

peste ele așezăm câteva paie ude lungi ca gândurile
sau ca neputințele pe care le coacem
până când urcă prin vintre
prin tuburile acestor corpuri mereu mișcătoare

și se lovesc de dinți se lovesc
dimineața seara de periuțele cu dublă protecție
limba morții limba vieții bine curățate
să nu se mai simtă mirosul ascuns duhoarea umorilor

locurile-depozit sunt pregătite pentru foc funingine leșuri
sunt mai bune decât orice loc de veci crematoriu
în ele ardem de la naștere sufletele când corpurile
- da ele aceleași mișcătoare -
nici nu bănuiesc lentoarea autodistrugerii

să ardem să ardem
am strâns deja destule pietricele cremene-cremene
se aprind între ele prin curgeri sacadate ale minții