În dimineața asta carnea mea s-a îmbrăcat în solzi,
Un templu subacvatic mă poartă iar în amintire,
Vântul se presară printre valurile ce sugrumă urmele pașilor pe nisip.

Îmi amintesc constant de tine, ca de o mare înghețată,
De strigătul peștilor ce se zbăteau în lanțurile iernii absolute,
De clipele petrecute în adâncuri și priviri retorice.

Mi-aduc aminte de ochii tăi ca de o plagă suferindă,
De buzele tale crispate care mă îndemnau să aleg,
De tine buimac de iubire… bărbatul total
Cu brațele larg deschise spre sufletul meu.

Port în amintire zidul ce ne-a unit într-un sublim univers al creației,
Cuvintele tale rostite din trăiri și fobiile unei lumi spulberate.

Mi te aduc aminte susurând cu ochii reci de durere,
Durerea rănilor mele ce se alintau în palma ta …
Aceste cicatrici sângerânde nu m-au lăsat să te aleg.

Acum în mine căldura întârzie să mai apară, zac într-un ger perputuu,
Dar te port în mine constant, printre vise desenate sistematic pe țărm.

Deseară am iară întâlnire cu marea și sper
Să pot rămâne aceeași entitate subacvatică care te fermeca printre stânci