În seara când te-am cunoscut,
ploua mărunt cu stele.
Eu nu am spus niciun cuvânt.
Priveam, tăcut, la ele.

Se așezau în părul tău,
și dispăreau rebele.
Iar luna din înaltul său,
te-acoperea cu stele.

Când mâna, caldă, mi-ai întins,
și ai zâmbit, femeie,
în dansu-acesta am fost prins.
Tu ești a vieții cheie.

Luceafărul privea de sus,
această feerie.
Ne-a urmărit pân-a apus,
și-a plâns de bucurie.

***
La noapte iar începe dansul.
O să te strâng la pieptul meu.
Îmi cadențez cu tine pasul.
Să fiu nemuritor și eu.

***
Auzi cum cântă universul!
Această melodie,
e dedicată ție.