Lucrurile, așa cum au fost
Pentru că ne-am cunoscut într-o vacanță ciudată
printre pensionari schiopătând spre apa termală
noi am părut mereu în acele zile extrem de tineri
fiind singurii cu ochii țâșnind înainte
și picioarele în perfect balans deasupra asfaltului din parcuri
Și chiar când eu devenisem jumatătea de jos a unui manechin
înțepenit în vitrina unui magazin de blugi
tu nu erai prea departe
ramele ochelarilor îți luceau la fel de fix in neoane
și fața ta de plastic întoarsă spre restul vitrinei
unde picioarele îmi zăceau împinse înspre înafara
zâmbind tâmp din genunchi la trecători.
Iar acum, când stau în pat
și anii s-au scurs fără ezitare, fără scrupule
ca gloanțele oarbe din mitralierele pentru copii,
îmi amintesc foarte clar de acele zile
când ne credeam bătrâni și nu mai speram nimic
asteptând o boală subită ca pensionarii moartea și manechinii pe gepetto.