OMUL
[ 28.01.1982 ]

Cu ochii nepătați ca două lacrimi reci
Să te întorci în haos și acolo să rămâi ,
Să-ți cauți tu lumina și moartea cea de veci
Iar cei ce te vor plânge , să creadă că ai să învii .

Atunci vor fuge toți pe un drum fără sfârșit ,
Și-n urma lor din haos , vii tu mai fericit
Întrebîndu-te atunci , - Cum de-ai și venit ?
Căci numai ieri cu toții știau că tu ai murit .

Dar nimeni nu s-a întors ca să ne spună nouă
Ce simte în mormânt , cînd afară plouă ,
Și nici cum este acolo , de-i bine sau de-i rău ,
Să știm , de ce murim ? - Tu OM , ce sunt și eu .