O amintire ai ramas din tot ce`ai fost odata…
eu ti`as fi dat si viata mea si inima mea toata..
ti`as fi dat soalele de aur ce scufundat in mare
zambeste explicand misterul, alunecand in zare..
ti`as fi propus sa evadam
si sa fugim de lume,
si`as fi riscat tot ce aveam
numai sa fie bine…
dar iti promit ca atunci cand okii mei vor mai plange
nu vor mai plange pentru tine
pentru ca imi ajunge…
si de te voi vedea plangand si iar cersind iubire
iti voi aminti cum, razand, tu ai fugit de mine…

incerc sa nu ma doara inima acum…
incerc sa beau morfina si sa imi vad de drum…
sa ard tot ce odata era tot ce aveam
si sa raman saraca, ca un copil orfan…

capacul se inkide…
in cripta au ramas
doar cateva cuvinte,
o carte si un ceas…

si cand la miezul noptii incepe a ploua,
imi voi aminti ca tu n`ai sa ma poti uita..
degeaba!!! am inkis cripta cu amintiri..
se va asterne praful peste iubirea mea..
si poate ca, cu timpul te voi putea uita..
ma`ntreb de nu cumva am inceput deja.

in descompunere, un sentiment se agata d capac…
ar vrea sa reinvie, dar tot ce pot sa fac
e sa trantesc capacul si sa il sigilez,
sa il prind bine`n cuie, sa plang, sa ma calmez…
Arunc tzarana uitarii peste sicriul plin
cu fragmente din acesti cativa ani de chin…
ma rog divinitatii sa`i odihneasca somnul,
sa ascunda sicriul, sa dispara ecoul…

un bocet de departe imi rasuna in cap..
si imi ferec auzul, de vraja vreau sa scap..

Dispar din cimitirul rece si`ndurerat
si am o rana`n suflet: durerea m`a marcat…
tot ea a schimbat totul in lumea mea d vis
dar peste toate astea capacul s`a inchis…

A disparut in cripta sicriul ce purta
tot ce`am avut mai scump vreodata`n viata mea…
Si sub pamant salasluieste`un vis de neatins
A FOST FRUMOS, DA ..ASA ESTE…DAR VA RAMANE`UN VIS…..