Ce alt deznodământ să fi avut
-dincolo de toamna mareelor sărate-
setea din aspirația acelui prim sărut
învinețind coapsa prunei necoapte?...

Fii tu anomalia rară, mă-ndemnam,
izvorul zborului supurând din umăr
l-o vindeca de seceta albind în ram
și stângăcia sâmburelui tânăr.

Nu cred c-ar fi putut rodi mai mult
decât un bob de strugure nomad
zdrobindu-se bezmetic și ocult
cu teama fructului de exportat în iad.

După atâtea anotimpuri succesive
mi-aduc aminte-n fiecare umăr
cum mă-mbrăca cu umbre posesive,
ce crud era și nesfârșit de tânăr...

28 februarie 2003


Din volumul "Geometrii singulare", sept. 2003,
editura Pro Transilvania, București